ANGHINAREA. Originară din Etiopia, anghinarea este una din cele mai vechi plante cunoscute în istoria umanităţii. Planta a fost adusă în Europa de Sud, traversând Egiptul Antic, unde a fost consemnată în desenele vechii civilizaţii. În secolul al XVI-lea, în Europa era considerată o legumă ''nobilă'', fiind consumată numai de către membrii casei regale şi de oamenii foarte bogaţi. În medicina tradiţională, frunzele de anghinare erau utilizate pentru proprietăţile diuretice şi coleretice.
LEURDA. Medicul şi botanistul grec Dioscoride o considera unul din cele mai valoroase detoxifiante de primăvară, fiind întrebuinţată în medicina tradiţională datorită capacităţii de fluidificare şi purificare a sângelui.
RIDICHEA-NEAGRĂ. Ridichiile erau foarte apreciate în Grecia şi Roma antică, Hippocrate şi Dioscoride indicându-le pentru stimularea apetitului, calmarea tusei, favorizarea digestiei şi în hidropizie. În Evul Mediu, ridichiile se utilizau datorită efectelor diuretice şi antilitiazice, proprietăţi pentru care se folosesc şi astăzi.
Actiuni
Reducerea ţesutului adipos, hipocolesterolemiantă, hipolipemiantă, antiaterosclerotică, coleretică, colagogă, hepatoprotectoare, detoxifiantă hepatică, antioxidantă.
ALTE ACŢIUNI:
Litotriptică, diuretică (cu eliminare de acid uric), depurativă, tonică digestivă, carminativă, antimicrobiană, vasodilatatoare, cardioprotectoare, anticoagulantă, antiagregant-plachetară.
Indicatii
Se utilizează ca adjuvant în: supraponderalitate, obezitate, hipercolesterolemie, hiperlipidemie, steatoză hepatică, ateroscleroză, dischinezii biliare, colecistite cronice, constipaţii de cauze biliare.
ALTE INDICAŢII:
Se utilizează ca adjuvant în: litiază biliară şi urinară, gută, cardiopatie ischemică, angină pectorală, reumatism cronic degenerativ, varice hidrostatice, anorexie, astenie, surmenaj, intoxicaţii.
Contraindicatii
Obstrucţie biliară, sarcină, alăptare, alergie la oricare dintre componentele produsului.
Precautii
La persoanele cu litiază biliară sau urinară poate să apară riscul de migrare a calculilor pe căile biliare sau urinare.
Se administrează cu prudenţă la persoanele aflate în tratament cu medicamente anticoagulante (la acestea se recomandă determinarea INR-ului după prima săptămână de administrare).